Salutare!
Inainte de a incepe sa-mi las ideile sa inunde acest blog cu un debit mai mare decat cel de la barajul Vidraru, dati-mi voie sa ma prezint.
CJ este numele, Romania este tara in care m-am nascut, Bucuresti este orasul in care am crescut, B2EVO este locul unde imi exprim puctul de vedere fara nici cea mai mica urma de cenzura.
Dar, haideti sa va spun ce mai e nou pe la Universitate, La Fantana mai exact. Dupa cum bine stiti acesta este un punct de intalnire pentru nou venitii in Bucuresti, dar si pentru cei care vor sa stie sigur ca se vor intalni cu persoana respectiva la locul stabilit. Desigur nu este la fel de faimos pe cum “La Unirea in fata la Mec” [scuzati engleza de balta, dar trebuia sa accentuez aceasta expresie]. Ma rog, zilele trecute ma aflam La Fantana la Universitate in jurul orelor 0745 asteptand sa deschida aia la Spiru sa ma-nscriu si eu la facultate [sunt foarte mandru de mine acum 
]. Stand pe una din bancile de marmura studiind miscarile agale ale unui homeless care abia tarandu-si propria greutate cara apa, de La Fantana, unei florarese 4/4 gratioasa in miscarile ei de scena si de aranjarea unor flori de “import”. Si intrebandu-ma de ce asa de multa apa pentru niste amarate de flori vad cum prin spatele florariei acesteia trece un tip mai colorat, probabil de la soare, la vreo 35-37 de ani tinand cu mana dreapta un copilas de 6 ani si in mana cealalta o sacosa XXL, de rafie. Nu i-am dat importanta si mi-am continuat observarea floraresei oversized. La scurt timp dupa aceasta, nu mai mult de 2 minute, imi atrage atentia un cersetor prin mersul lui. De fapt era mai mult un chin pentru el, decat mers. Parea foarte grav si recunoosc ca am fost impresionat de durerea lui, pana cand observ ca de mana lui era un copilas de 6 ani… Stai asa [mi-am zis in gand] copilul asta l-am vazut mai devreme, dar unde? In urmatoarea secunda am fost cuprins de o dizgratie, furie, sila si mila, toate acestea amestecate in concentratii ce variau odata cu scurgerea secundelor. Da! Era acelasi tip SANATOS tun ce trecuse mai devreme cu copilul prin spatele floraresei, dar de data asta arata ca ultimul batut de soarta.
Am povestit aceasta intamplare, “Just 2 remind U” in ce oras traim, cu ce fel de oameni avem de-a face si cum ar trebui sa gandim atunci cand vedem un asa zis batut de soarta pe strazi. Ma baieti si fete, Bucurestiul a avut cersetori de cand se stie si bazele acestei meserii, caci asta este pan’ la urma pentru unii, s-au pus inca din 1940. Si eu care speram sa vad cainii cu covrigi in coada odata cu aderarea la UE…
Este Bucuresti, si nicaieri in lume oras ca el nu mai gasesti! [observati rima]
Va salut, domnilor! [observati inca odata izul anilor '40 in forma de salut 
))]
Stay up,
CJ
